Cred ca una dintre cele mai dificile misiuni din viata unora este aceea de a se juca si de a intra in pielea unui copil. Recunosc ca ma aflu printre aceia care se comporta stangaci in mediul jocului si al fanteziei copilaresti. Dar am descoperit ca pot sa ma joc cu florile si sa descopar si niste teme preferate:
- Ma gandesc la fetitele care prepara ceai si biscuiti pentru prietenele lor, si compun cescute mici si delicate de flori; cand le ofer, citesc in privire bucurie ptr o creatie florala in miniatura dar cu efect de surpriza imensa
- Gandul ca in fiecare an se apropie forfota specifica sarbatorilor de iarna produce chiote (neverbalizate de multe ori) de bucurie, iar pregatirea podoabelor de Craciun ma face sa sper ca unele mituri trebuie sa ramana asa cum le stii cand erai copil
- Am descoperit, mai tarziu ce e drept, ca toamna cu nuantele ei fascinante nu are egal cromatic; am mai descoperit ca placinta de dovleac chiar este buna; bostanul cu flori intotdeauna este o carte de vizita inedita a toamnei si ei chiar ii place sa se prezinte asa;
- Jocul de-a dragostea este cel mai frumos si in acelasi timp, cel mai greu joc de jucat; mai bine e de trait; si si mai bine de demonstrat; si nu doar de Ziua Indragostitilor.
